Cu ceva vreme in urma ne-a cautat o doamna care ne-a rugat sa ajutam un catel necajit. “Ce problema are catelul, doamna? L-a batut un om cu o ranga si i-a rupt piciorul.” Ah, oamenii, aceste fiinte minunate si superioare! In fine, mergem la catel, insotiti de Alexandra, fiica doamnei. Catelul statea covrig intr-o groapa, intr-un scuar de bloc, fara sa supere pe nimeni. Un cutzu batran, prudent cu oamenii – de inteles, dupa ce ei i-au rupt piciorul cu o ranga! Se ridica foarte greu si se apropie de noi prudent, privindu-ne cu ochi blanzi, aproape acoperiti de cataracta.
La primul cabinet facem analize de sange si plecam la alt cabinet pentru a face radiografii. Ne intristam foarte tare cand ni se spune ca piciorul nu mai poate fi reparat chirurgical fiindca fracturile sunt vechi si deja “sudate” in pozitia incorecta pe care o vedeti in poze.
Adaugand batranetea si implicit dificultatea de regenerare la varsta lui, se decide ca singurul ajutor pentru catel este aplicara unui ghips pe o perioada de o luna, ca piciorul sa se “aseze” cat de cat intr-o pozitie care sa-i faciliteze catelului o mai buna miscare. Catelul, caruia i se zice “Maro”, este o dulceata desi ingrozitor de speriat. Va imaginati, apar niste straini cu botnite si paturi, il inhata, il baga in masina, il tin strans… il chinuie in pozitii dureroase pentru a face radiografiile si investigatiile… ii iau sange… cum sa nu fie speriat catelul.
Il reintoarcem la blocul si scuarul lui, stabilind ca vom reveni cu Maro la cabinet pentru ghips si tratament. Stiti vechea noastra problema: nu detinem un refugiu pentru animale, nici macar un spatiu de tranzit, asa ca nu l-am putut lua din strada.
Intre timp, Alexandra ma anunta ca o vecina a blocului cu pricina a tipat pe geam ca daca nu dispare cainele, cheama hingherii. Cateva ganduri speciale si pentru prea-deranjata doamna… apropos, pe Maro nici macar nu l-am auzit latrand. Cu ce o deranja-o pe prea-sensibila, nu ma lamuresc…
Asa ca va rugam sa il ajutati pe Maro, daca aveti un coltisor de curte, acasa, la tara, la birou sau oriunde, ca el sa poata trai linisit putinul de viata pe care il mai are de trait. Va rugam sa oferiti o sansa la o batranete ferita de alte pericole - alte rangi, batai, hingheri, madame deranjate la mansarda – unui biet amarat nevinovat, care nu vroia decat sa isi duca zilele linistit, in scuarul unde a trait toata viata. Maro, dragule, nu se poate cum vrei tu… ca nu te lasa oamenii! Dar poate un OM care citeste aceste randuri te va salva si iti va oferi un locusor al tau, unde nimeni niciodata sa nu te mai chinuie!
Maro este un catel linisit, care nu face mare lucru decat sa doarma si sa se miste sontac-sontac cativa metri. Isi poarta singur de grija, nu o sa va deranjeze in niciun fel. Ii oferim tot ce are nevoie, hrana, medicatie, voi doar oferiti-i cativa mp in care sa traiasca linisit si ferit de pericole. Fiti eroul salvator al lui Maro!
VA MULTUMIM!
Related posts:
- PEDRO, noul nostru prieten
- 9 pui, cu mama 10…
- Bursu, catelul-bursucel
- Ajutor pentru un alt catel lovit
- Adopti un catel? Alege dintre o roscata, o bruneta sau o satena :)
- Adoptii si sterilizari in weekend!
- Ludovic aka Louie, un catel norocos care va aduce noroc
- Catelusa ciobanesc german LOLA
- Povestea trista a unui caine
- Despre familia de pisici in tratament
Tags: Adoptii · adoptii animale · adoptii caini · ajutor pentru animale · asociatia gia · caine molestat8 Comments
8 responses so far ↓
Multumiri si ganduri bune doamnei V. si fiicei sale Alexandra, care ne-au chemat la acest caz. Dansele au acoperit integral toate costurile de pana acum ale lui Maro, facand cheta printre cunostinte. Alexandra a petrecut alaturi de Maro si de noi mai bine de o jumatate de zi, prin cabinete, s-a murdarit in rand cu noi, s-a stresat in rand cu noi. Dansele isi asuma in continuare cat de mult vor putea din costuri, si ne vor insoti cu catelul peste tot unde va fi nevoie. Maxim respect! Sa urmeze exemplul acestor doamne cei care isi imagineaza ca traiesc intr-o tara civilizata, unde suni la “protectia animalelor” si te-ai spalat pe maini, unde statul se implica in chestiuni sociale, unde ong-urile detin fonduri si voluntari, masini, logistica, infrastructura. Nu este deloc asa! E Romania, si fiecare dintre noi trebuie sa se implice personal daca vrea sa schimbe ceva in bine! Dorim sa ajutam fiecare caz dar nu avem resursele necesare. Inca o data, RESPECT pentru oamenii responsabili care se implica!
Eu i-am dat telefonul organizatiei dvs. doamnei Vasiliu cu fata Alexandra,pentru cazul lui maro cel oropsit . Daca sunt ajutat ,il duc la tara ,unde mai am cativa catei “in pensiune “
Va rog sa apelati la fundatia vier vothen ,ei sunt in legatura cu o fundatie Speranta ,unde eu am dus un labrador orb si surd ,abandonat in curtea unei scoli,unde am eu grija de 3 caini[hrana
zilnica ,castrat vaccin anual ] .
Apelati acolo ,poate puteti rezolva.
Eu nu mai am unde sa gasesc sa plasez ,pentru ca am plasat pana acum 15 caini ,mai mult in provimcie.
Va doresc succes !
Draga D.le Virgil, nu am cuvinte sa va multumesc. Generozitatea Dvs. ma copeseste inca o data! O sa va caut pe mail, mii de multumiri!
D.na Sofariu multumim, varianta unui adapost nu o luam in calcul deocamdata, fiindca un caine batran care a trait toata viata singur pe strada se adapteaza greu intr-o comunitate de caini. Cum este el sontorog si speriat, ar trebui sa aiba cusca individuala si sa fie hranit si plimbat separat, ca sa nu sara cainii tineri si puternici la el. Nu putem pretinde personalului din Speranta sa aloce timp si resurse unui singur caine, incercam sa nu impovaram oamenii care au deja responsabilitati foarte mari. In afara de asta si Speranta este supra-incarcata, ca orice adapost…
Tocmai am citi povestea lui Maro. Din pacate locuiesc la bloc si am doua pisici in casa (la care se mai adauga si alti prieteni care vin la geamul bucatariei, dimineata si seara, la masa:)))). Daca aveam eu curte…Oricum, ma rog bunului Dumnezeu si Sf. Nicolae pe care il serbam astazi, sa aiba grija de toate necuvantatoarele nefericite si cu puterea Lui sa le scoata in cale oameni ca doamna Vasiliu, domnul Virgil, Delia si toti ceilalti pe care nici nu-i cunosc si pe care poate nici voi nu-i cunoasteti. Iar indivizilor precum cel care l-a schilodit pe Maro sau vecinei doamnei Vasiliu sa le dea in viata exact ceea ce merita, pe masura faptelor lor! Va iubesc!
Cum ramane cu MARO? Il va lua dl.V.S. la dansul?Sau ii cautam in continuare ceva?
Laura multumim pt mesaj, dorim multa sanatate animalutelor tale, sa va bucurati impreuna de sarbatori frumoase! Roxana, speram ca foarte curand Maro sa ajunga in familia D.lui VS. Doamne-ajuta!
sa ne spuneti si noua ce s-a intamplat cu Maro pana la urma, daca si-a gasit casuta, va rugam!