Orasul Animalelor

Atunci cand ai un job de genul asta (cand iti trec prin mana multe animale), inevitabil ajungi sa ai o legatura speciala cu catvea dintre ele, altfel decat cu ceilalti caini sau celelalte matze…. Mi s-a intamplat si mie de multe ori, dar azi m-am hotarat sa scriu despre Handi, pentru ca am primit vesti frumoase cu ea.

Anul trecut prin februarie a aterizat la mine un caine in agonie (un pechinez gasit de Puscoci, il dusese la doctor si eu urma sa il cazez). Era inconstienta, horcaia si gemea in continuu. Doctorul spusese ca nu are nimic rupt, posibil organele interne afectate. Trebuia doar sa o las sa stea linistita si la caldura pana cand isi revenea. Le-am promis solemn Danelor ca daca moare la 3 dimineata, le trezesc si le chem de urgenta, ca eu nu rezist sa imi moara animalul in brate! Basca, asta o sa fie ultimul animal pe care il iau! Am zis!

Norocul lor, n-a murit peste noapte! Am plecat la munca, pe seara cand se apropia momentul sa plec acasa, ma apuca groaza ca ajung si gasesc cainele fara suflare. Ce faci atunci cand nu stii incotro sa o iei? Iti suni un prieten. Mi-am sunat un prieten si l-am rugat sa mergem impreuna acasa si el sa intre primul, sa verifice daca e totul in regula. Abia pe la jumatatea drumului i-am zis ca trebuie sa vada daca cumva a murit o catelusha… A intrat primul, io m-am repezit in urma lui. Nu intelegeam ce era acolo: fotoliile din puf rasturnate in toate camerele, perdelele din dormitor si sufragerie erau pe jos, carti cazute, dezastru! Pisica pe dulap, cainele la calorifer. Respirand normal si cu pofta!

Asa a inceput istoria mea cu Handi. Am observat imediat ca e paralizata, ca nu se poate misca pe partea dreapta, dar ca se taraste si se chinuie sa sara. Caine mega agitat, nu statea o secunda locului. Doctorii au banuit o lovitura la cap si un hematom, drept urmare am inceput tratament aferent. La 8 ore trebuia sa ii fac o tona de injectii, io plangeam si o ciuruiam, ea nu zicea nimic saraca… Ma ingrozea gandul ca o sa ii fac tratament juma de an si doctorii imi vor zice ca nu mai are nici o sansa sa mearga, mai ales ca o vedeam cum vrea sa se agite, incerca din rasputeri.

Mai pe scurt dementa de catea a inceput sa isi revina dupa vreo luna, incet incet doi pasi dupa care hopa pe o parte. Apoi a inceput sa si alerge (cu directia dereglata) pana cand si-a revenit complet. de Paste a plecat in tabara la Dana, unde a terorizat toti cainii din casa, pana cand i-a trimis pe ei la plimbare si le-a luat locul in pat. In iunie a fost adoptata de o doamna draguta, toate au decurs bine, am tot vorbit la telefon pana anul asta pe la inceput. 

Nush ce m-a apucat in iulie, eram in masina si i-am zis Danei sa o sune acum urgent pe stapana lui Handi, in secunda asta! Ca sa vezi, ea ne pierduse numarul de telefon si vroia sa ne anunte ca se muta din tara si nu poate lua catelusha. Am inceput sa ii cautam stapan, am gasit o domnisoara din Craiova si in august Handi a ajuns la noua ei casa. O cheama Kira, e super rasfatata si cred ca e un caine tare norocos! Si tocmai am primit poze cu ea, adevarul e ca lacrimez cand ma uit la ele Ma obisnuisem cu gandul ca raman cu aceasta catea dementa si parca parca nu mai vroiam sa o dau… Acu ma bucur tare mult cand vad ca ii este mai bine decat i-ar fi fost cu mine, unde ar fi impartit timpul cu alte animaluri…

Poze de acum un an si jumatate, cand abia isi revenise 

Facand baitza, la noua familie

Related posts:

1. Abandonata, caut casa primitoare
2. Pisicotul
3. Orasul se construieste :-)
4. Ludovic aka Louie, un catel norocos care va aduce noroc
5. Lucky, o mana de catel cauta casa!
6. Motanul Ivan
7. Povestea Dulcineei
8. Haga
9. 3 domnisoare superbe….
10. Am mai ingropat un caine

Tags:   adoptie · caine · metis pechinez3 Comments