Orasul Animalelor

Din pacate nu avem intotdeauna vesti bune si povesti frumoase… In seara asta v-o prezentam pe Gara de Nord. Da stiu, poate ca nu avem inspiratie la nume, dar ca sa ne fie mai usor obisnuim sa dam nume animalelor dupa diverse repere: unde le gasim, problemele pe care le au, cine ne cheama, etc. Asa ca introducerea e facuta: cateaua este din zona Gara de Nord

S-a intamplat asa: prin vara o domnisoara Florentina a contactat-o pe Delia in legatura cu o catea cu tumori din zona garii. O alta domnisoara Raluca m-a contactat pe mine pentru o catea cu tumori in zona garii. Vorbind cu Delia ii spun ca merg duminica pana la gara sa vad o catea cu tumori. Surpriza… Delia vroia sa mearga si ea la gara sa vada o catea cu tumori. Mai, da-o incolo, cate catele cu tumori sa fie la gara asta? Imi si imaginam o padure densa cu multe tumori care alearga, alearga, brrrr.. Zis si facut: duminica dimineata ne intalnim la gara: Delia, Raluca si cele doua fete care ne contactasera. Misterul este elucidat, clar, vorbim despre aceeasi catelusha. Dupa vreo juma de ora si cateva ture date prin zona o zarim, vedem tumora de la distanta, ne lamurim ca e de dus la medic si cel mai probabil intervenit chirurgical. Din pacate Gara era si destul de speriata, nu am putut sa ne apropiem de ea asa ca am lasat-o in pace, facand planul de organizare. Delia a revenit peste o saptamana, a prins-o neasteptat de usor si a plecat cu ea spre cabinetul Ortovet. Doctorita Alina Alexe i-a facut analizele de sange si a operat-o (sterilizare + scoaterea lantului mamar), babutza si-a revenit extraordinar de bine, a stat mai intai cazata la Raluca si apoi internata la o clinica. Dupa doua saptamani i-au fost scoase firele si … ca de obicei problema este “unde tinem catelul”, asa ca decizia a fost sa se intoarca la locusorul ei, la gara, pentru ca acolo o ingrijeau oamenii din zona. Macar acum era sterilizata si fara tumori, deparazitata si vaccinata.

Cam asta a fost povestea de acum cateva luni. Intre timp lucrurile s-au complicat: am aflat mai multe despre Gara cu fata de soricel: a avut o stapana care a murit cam prin vara lui 2008. Stapana nu avea pe lume decat un suflet: cainele ei (Gara noastra). Si atunci cand ea s-a stins Gara a ramas in fata blocului, pe strada. Cum s-o fi simtit ea, am tot intreb? Traita in casa 12-13 ani, obisnuita cu mancare in castron la ore fixe, scoasa la plimbare, se trezeste brusc ca de azi doarme pe trotuar, aude claxoane din toate partile si nu stie unde sa se ascunda, face gerul si suporta cu stoicism ploile…  Cum sa o mai lasi inapoi in strada dupa ce afli toate acestea?? Si mai mult decat atat, acum o saptamana vin rezultatele la analizele tumorei extirpate: carcinom mamar simplu (in limbajul nostru – cancer). Medicul spune ca poate sa traiasca bine cativa ani, sau poate sa se stinga in doua luni.

De ce povestim acum despre ea? Pentru ca este imposibil sa nu se gaseasca si pentru ea un loc cat de mic intr-o casa, unde sa ma traiasca un an, doi, trei sau cinci luni. Unde cineva sa o aiba sub supraveghere, sa fie hranita si ingrijita, sa nu mai doarma pe trotuar… Cine are animale isi poate imagina cum ar fi daca, doamne fereste!, ar ramane singure pe strada… E prea mult sa speram ca cineva o va adopta pe Gara? Ma gandesc ca nu, pentru ca ne pasa si putem incerca impreuna sa ii daruim o casuta si un rest de viata linistit! Ajutati-ne, povestiti istoria ei in stanga si in dreapta si cum nu cerem un capat de tara, poate ca reusim!

Related posts:

1. Catelusa metis teckel pierduta
2. Catelusa pierduta
3. Mitza a fost pierduta!
4. Povestea trista a unui caine
5. Cabinete veterinare – unde facem radiografii la animale?
6. In memoriam Gara de Nord
7. Urgent – un rottweiler pierdut sau abandonat se afla intr-o situatie critica
8. In centrul capitalei, lasata sa moara in strada…
9. Drama unei batrane
10. Animale care au nevoie de papica!

Tags:   adoptie · ajutor pentru animale · caine batran2 Comments