Platon m-a adoptat cam acum doi ani… Locuiam la parter si intr-o seara am auzit fosnaituri in balcon (unde aveam in permanenta un geam deschis). Mi-am facut curaj si am iesit pregatita sa infrunt atacatorul, cand colo am dat peste un motan care se cuibarise intr-un cos de pisica pe care l-a gasit la indemana.“Ce cauti, matzo, aici?” “Ma odihnesc!” “Bine, nu te deranjez, ia ceva de mancare daca vrei” si l-am lasat sa doarma. “Tot aici esti?” l-am intrebat dimineata. “Da, mai dorm nitel si mai lasa-mi niste mancare, te rog”. A continuat sa vina noaptea la culcare, dimineata isi vedea de viata lui. Si-a anuntat prietenii si prietenele ca a dat peste un hotel comod, asa ca in urmatoarea perioada o gasca intreaga de matze venea in balcon la mancare si somn. Toate erau salbaticutze, inafara de Platon, un alintat si un vorbaret, care pana la urma si-a facut intrarea in casa.
Nu am reusit sa ii gasesc un stapan prin anunturile de adoptie, dar pana astazi Platon a stat la o buna prietena, ingrijit si iubit cum putini au norocul sa fie. S-a dus astazi, fara un motiv , fara vreun semn de boala. Pur si simplu Platon nu mai e si nici cuvinte nu avem, sa descriem golul lasat…
RIP Platon
Related posts:
- RIP Universul
- Animale care au nevoie de papica!
- O catea cu probleme de piele are nevoie de cazare
- Caine pierdut in zona Aurel Vlaicu
- Cainii din benzinarii
- Maratonul sterilizarilor 2
- Pisicotul
- Caut 2 stapani pentru doi puiuti de pisica
- A mai trecut un an..
- Pierduta in spatiu…
Tags: animale · In memoriam · Pisici3 Comments
3 responses so far ↓
RIP, e atat de greu cand se duc
de fiecare data insa ma gandesc la viata pe care au dus-o: daca au avut sansa la macar putina dragoste si fericire, atunci la asta trebuie sa ne gandim ca sa ne treca durerea.
Imi pare atat de rau…
L-am cunoscut pe Platon cand Raluca fiind plecata mi-a lasat cheia sa-i hranesc pisicile din casa si imi tot repeta sa nu uit sa pun mancare si in balcon ca vine Platon sa manance..
Ieri mi-a spus ca Platon a murit si ca nu vrea sa vorbeasca despre asta…
Imi pare rau..
Ne plange inima pt fiecare animalut care pleaca dintre noi, fie ca l-am cunoscut acum o ora, grav ranit, si ne-a murit in brate, fie ca ne-a fost alaturi si ne-am bucurat unii de ceilalti mai mult timp. Dar cand animalutele care ne parasesc apartin in mod direct familiei Gia, pe langa durerea plecarii animalutului ne napadeste adanca tristete pt suferinta prietenului / prietenei care a fost parasit de acel animalut. Raluca noastra draga sufera in tacere, suflet generos si altruist care nu incarca pe nimeni, niciodata, cu tristetea sa. RIP trupusor de Platon, cu suflet evadat in raiul pisicesc! Mama ta Raluca te iubeste nespus de mult si nu o sa te uite niciodata!