In aceasta perioada cabinetele veterinare anunta din ce in ce mai multe cazuri de caini care sufera de babesioza. Trebuie sa aveti mare mare grija, pentru ca vremea calduta a adus cu ea si capuse, aceste insecte ucigase pe care le uram cu pasiune.

Capusele se gasesc peste tot unde este verdeata (in parcuri, in fata blocului, in curte, in zona trotuarelor, in copaci) si se agata cu disperare si cu rapiditate de orice victima le pica in cale. Ca inteapa si iria pielea, nu e asa o mare problema. Dar bolile transmise in urma muscaturii de capuse sunt foarte grave.

Babesioza la caini este transmisa de acest parazit. Daca observati urmatoarele simptome este foarte important sa mergeti imediat la un cabinet veterinar:
- stare de letargie
- anorexie
- febra
- mucoase palide (anemie) sau galbene (icter)
- pierdere in greutate
- urina inchisa la culoare

In organismul animalului infectat sunt afectate mai multe organize interne: ficatul, rinichi, splina, inima, plamani.

Diagnosticul este pus de medicul veterinar in baza semnelor clinice, examenului microscopic, testelor serologice sau a unei ecografii in urma careia se pot depista leziuni prezente in organele interne.

Babesioza poate fi tratata, dar rezultatul depinde de momentul in care a fost inceput tratamentul. Daca va dati seama imediat ca exista probleme, atunci sunt mari sanse ca animalul sa scape. Daca ajungeti cu el la medic cand organele sunt mult prea afectate si organismul prea slabit, babesioza poate fi fatala.

Ca in orice situatie, preventia este cea mai importanta. Aveti grija sa deparazitati extern animalul cu produsele recomandate de medicul veterinar (de preferat pipetele spot on, sunt mai eficiente chiar daca sunt mai scumpe). Atentie: nu toate produsele antiparazitare au efect asupra capuselor, de aceea trebuie sa cereti recomandarea unui specialist.

Mai mult decat atat, trebuie sa deparazitati si cusca / padocul animalului, dar si curtea in care alearga liber, cu produse veterinare. O varianta destul de rezonabila ca pret este Neostomosan.

Babesioza la caini

Twain era innebunit dupa pisici si dupa caini, iar pasiunea sa pentru animale s-a datorat in mare parte mamei lui, care de-a lungul anilor a adapostit multe pisici de pe strada si careia nu-i era teama sa sara in apararea cailor batuti in plina strada in St Louis-ul de dinaintea Razboiului Civil. Dragostea sa pentru pisici a fost considerata de catre unii o obsesie – se spunea despre el ca nu trecea niciodata pe langa o pisica pe strada fara sa faca cunostinta cu ea. Cele doua fiice ale sale i-au mostenit dragostea pentru animale si au continuat sa le apere drepturile cu aceeasi infocare precum tatal lor.

Animalele s-au aflat dintotdeauna in centrul operelor sale, inca de la inceput. Multe din eseurile sale nepublicate in timpul vietii au fost cuprinse in colectia “Book of Animals”. Inspre sfarsitul vietii sale a scris numeroase pamflete pentru diverse grupuri de protectie a animalelor, in special pentru cele axate pe lupta impotriva coridelor si a experimentelor pe animale. Mark twain scria: “Nu sunt interesat sa aflu daca vivisectia produce sau nu rezultate care sunt profitabile pentru rasa umana. Daca as afla ca aceste rezultate sunt favorabile nu mi-ar reduce ostilitatea pe care o resimt. Durerea pe care o produce animalelor fara consimtamantul lor este cauza principala a animozitatii mele si este o justificare suficienta, fara a mai fi nevoie de a cerceta mai mult”.

Citate celebre:

“In rai se ajunge pe pile. Daca ar fi sa se ajunga dupa merite, cainele tau ar intra in rai, in timp ce tu ai ramane pe dinafara”

“Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat imi iubesc mai mult cainele”

“Daca iei un caine lihnit de foame si il vei hrani, acesta nu te va musca. Aceasta este diferenta principala dintre caine si om.”

Azi am descoperit pe 2 bloguri: FrontLineVet (un comment scris de @tami) si Adrian’s Blog, 2 citate de Arghezi absolut superbe. Le preiau in ordime:

1.

”povestirea unui caine frumos e povestirea tuturor cainilor; a cainilor parasiti, izgoniti, pribegi din orase si sate, batuti, bolnavi, ocarati de cate un gazetar fara camin, fara familie, fara tzarana, cu aversiune fata de un animal care nu se mananca si nu canta.
Si nu e nevoie ca un caine sa fie lup, mops, dobermann, spitz, griffon ca sa merite o atentie respectuasa. Toti cainii sunt caini, de neam si de ne-neam, si cei mai de pret is cainii boemi, fara vatra, fara patrie, fara ograda.” “Cainele” de Tudor Arghezi

2.

“M-a turburat întotdeauna, ca unul din mistere, putinta ca e câinele prezent în viata noastra. Fara om si fara câine, câinele si omul ar fi niste pribegi. Pentru moralul omului, prietenul lui de la use si din odaie, e o mângâiere, un sprijin, un aliat, zadarnic asteptat dintre semenii perversi, uneltitori, veninosi, tradatori. Câinele e permanent cu tine, lânga tine, pâna la moarte, singurul tovaras care moare odata cu tine, culcat pe mormântul tau.
Te uiti în ochii lui: te întelege si tu nu cauti sa-l întelegi. Inima lui ti-e daruita fara conditii si peste împrejurari: câinele-i o prelungire a fiintei tale sufletesti – si tu îl chinuiesti, îl bati, îl prinzi cu latul si-l ucizi.
Primarii… îi stârpesc cu otrava, stapânii îi gonesc, se ridica impozite pe câini, oamenii stiintifici si docenti vor sa-ti ia catelul din brate si câinele din lant ca sa te ocroteasca de o prostie din capul lor sterp. S-a nascocit, pentru flatarea simtului de conservare a omului de prisos, primejdia turbarii, principiu municipal, aproape dogma de Stat.
De ce e câinele impur chiar pentru Charles Baudelaire, unul din cei mai impuri dintre oameni? Nu pute omul? Nu-i pute gura, stomacul, intestinul? Picioarele nu-i put? Si ce constiinta poate fi mai spurcata decât a omului, degradat si infect cu atât mai mult cu cît se înalta mai sus, ministru, presedinte, barbat de stat, potentat si javra, si cu cît îsi stropeste stârvul îmbaiat, cu parfumele filosofilor si vaporii distilati ai violetei.
Da laba-ncoa, Grivei, voiniceste: laba ta ma cinsteste.”  Tudor Arghezi

Cat de contemporan suna totul; cat de putin evoluam noi oamenii. Si, am senzatia ca, in acest caz, “evolutia”-cuvantul isi pierde sensul. Cred ca involuam.

Si ma doare. Noi suntem de vina pentru degradarea lumii asteia. Am facut sa dispara mii de specii. Animale si vegetale. Si inca nu ne-am trezit. Si nu cred ca ne vom trezi in timp util.

Astept o revolutie a animalelor impotriva speciei noastre. Pentru ca le-am spus: “daca nu aveti paine, mancati cozonac”. Iar lucrul asta nu poate dura la nesfarsit.

Ma inclin in fata lui Arghezi.

O lume mai frumoasa va doresc.